Povestea calatoriei catre acasa

In urma cu multi ani,prin vara anului 1998,am trait o experienta la vremea aceea considerata de mine tragica.Corpul meu imi dadea semne de boala puternice,nu puteam sa fac mare lucru,cadeam sfarsita de ultimele rezerve de energie.Slabita,ametita si imposibil sa pot contiaua activitatea.Cum dupa revolutie,cu visele la purtator,am deschis o activitate proprie,placuta mie dar solicitanta,insemnand ca atentia mea era indreptata acolo,catre bunastarea familiei,a casei,la mine nu prea gaseam timp sa ma gandesc si nici nu consideram ca e necesar.Tot timpul era ceva de gandit si de facut,asa cum se desfasoara viata omeneasca la anii tineretii.Faptul ca m-am oprit din a face,pentru mine era de neacceptat,dar ceva sau cineva avea alte planuri pentru mine;asta am inteles mult mai tarziu.Eram bolnava.Si,conform educatiei si convingerilor de atunci,am tras fuga la doctor,sa imi dea ceva sa pot munci.Intrasem in caruselul sistemului,cu analize,consultatii,diagnostice,tratamente.Eu nu eram bine.Alti specialisti din alte locuri,alte analize,alte diagnostice,etc.Toate astea au durat mult timp,resurse,frici,scenarite apocaliptice dar rezultate ioc.Pana am nimerit la un doctor la inceput de cariera care mi-a spus ceva care mi-a schimbat destinatia in viata"esti stresata,ai nevoie de odihna,nu corpul e problema ci capul!".Aceste cuvinte au fost salvarea mea,am rumegat cuvintele pana am inteles ca as putea sa ma vindec singura,capul  e al meu,deci sa-l folosesc in favoarea mea.Sfatul lui a fost sa merg la un psiholog,mi-a facut o recomandare spre cineva dintr-un oras universitar.La timpul acela in orasele mici gaseai spre deloc specialisti.Dupa peste douazeci de ani de atunci,parerea mea a ramas ca si acum e la fel.Nici o facultate,structura nu te face specialist daca nu sapi tu adanc in domeniu.

Povestea va continua, o scriu pentru neuitare,pentru mine si poate pentru tine.